Patul.

Cercetarea din această campanie a confirmat urma parilor de la scară, unul, cel din spre centrul camerei fiind mai gros şi mai adânc, coborând prin podea. Cel de al doilea, din spre perete era prins în lipiturile podelei. Celălalt, deşi părea mai mic, cobora sub podea (fig. 39-40).

Fig. 39 a) gropi de la scară; b) Gropi de la scară şi marginea patului

Această groapă presupune construirea scării pentru etaj o dată cu etajul,  iar parul din spre interiorul constructiei trebuia fixat în pământ el fiind cel solicitat de ma la urcare, cel din spre perete era pentru fixarea sau rigidizarea fuşteilor, aceştia fiind posibil a fi infipţi şi în peretele de vest, dacă avea o structură potrivită, cu ar fi ca la cel de nord. Dar pentru peretele de vest nu ştin cum era fiind perete de interior nu era necesar a fi lipit cu lut.
Sub scară au fost observate bile de praştie ce păreau grupate, în campania precedentă, accesul spre ele fiind marcat de un orificiu ce avea şi un capac de lut sub o presupusă scară ce urca la etaj. Sub pat a fost descoperită o singură groapă de stâlp de mari dimensiuni. Ea nu a fost golită complet aşa incât nu ştim căţi pari intrau în ea, de multe ori in asemenea gropi sunt 3-4 pari. După amprentele de pe structura interioară a patului este posibil să fie locul pentru bîrnele oblice peste care urmau parii.

 

Fig. 40 Groapa de stâlp sub pat de la scară

 

Patul avea o structura de pari rotunzi groşi de 6 la 9 cm, poşi unul lângă altul, pe lăţime, adică pe partea cea mai scurtă, aşa având cea mai mare rezistenţă. Groapa 2 servea pentru stţlpii de rezistenţă sau un butuc retezat deoarece el nu trecea prin structură ca stâlpul 1. Stîlpul 5 ţinea de scară, iar stâlpii 3,4,6,7 ţineau fie de pereşii marginali fie ca sprijin pentru bârnele oblice.
Parii de la structura interioară erau legaţi cu curmeie, nuiele sau liane de grosimi pînă la 1,5 cm aşa cum am întâlnit la nişte impresiuni din zona centrală (fig. 41a-b reconstituire).
Asemenea legaturi am sesizat şi la peretele cu  Luna de la Templul/Sanctuarul 2 din centrul staţiunii (Lazarovici et alii 2001, I.2, pl. 93/7). Structura parilor era similară cu mesele - altar din acelaşi loc doar că acelea erau de dimensiuni mai mici. Uneori, sunt doi pari mai groşi între care urmerază 4-5 pari mai subţiri (fig. 41c).

 

Fig. 41 Patul, a-b) structuri ale patului cu urmele unor nuiele sau liane;
c) profil prin lipitura podelei

Patul era plasat lângă peretele de nord şi avea dimensiunile 2,2 x 2,6 m. sub el au fost descoperite peste 30 bile de praştie.  Sub scară în campania precedentă au fost descoperite bile de praştie ce se intindeau spre centru şi nordul patului. Patul avea pe peretele de sud o bordură uşoară  cu structură de pari nu mai groşi de cca. 5 cm lipiţi cu lut, probabil un perete înalt de cca. 50 cm lipit cu lut, mai sus e posibil să fi rămas structură de nuiele. Pari erau fixaţi pe strcutura peretelui de vest. Doar în această parte am putut reconstitui structura, la peretele de nord înălţimea nu putea fi apreciată. Dar credem că era la fel d înaltă.

Fig. 42 Patul : a) straturi de lipituri; b) structură inferioară, c) vedere generală

Peretele lateral, de vest al încăperii în zona scării avea un rând de lipituri orizontale din pari cu structură ca podelei, doar că acolo stâlpii verticali erau la cca. 20 cm distanţă. Structura a fost pusă pe marginea patului  după o anume perioadă de funcţionare deoarece marginea patului în acel loc a fost rotunjită (fig. 39b, 43c mai ales 44). 

Fig. 43 Peretele lateral (V) al patului : a)structură, b)reconstituire; c) amplasament

Marginea de sud.

O altă structură, tot uşoară şi tot scundă, avea peretele dintre încăperea de nord şi sud, tot pe marginea patului. Încă din campania precedenetă era clar că cu strctura pe care o avea nu putea fi prea înalt. Peretele avea nevoie de o structură pe care să se sprijine aceasta fiind structura de rezistenţă de la mijlocul etajului de la cele două încăperi şi un rând de grinzi longitudinale, mai groase.

Fig. 44 a-b) Podeaua patului, prima etapă, fără refaceri; c) peretele de est al patului

Structura marginii de sud era formată din pari înfipţi vertical, lipiţi cu lut pe o structură împletită, orizontală, slab arsă, fiind păstrată doar baza peretelui. Datorită lipiturilor sucesive ale podelei margine s-a îngroşat.  La arderea să prîbisirea patului acest perete rîmâne mai sus ca restul podelei deoarece structura mergea pe marginea patului până la podeaua încăperii de  sud.

Din loc în loc fragmente de chirpici, ce păreau puse intenţionat sub margine, în zona peretelui despărţitor Aveau impresiune rotundă de la un stâlp mai gros, vertical (fig. 45).

 

Fig. 45 Marginea de sud a patului, reconstituirea structurii

Unele fragmente de chirpici cu urme de pari groşi de 4-6 cm marcau peretele din marginea patului. Peretele despărţitor a fost distrus înainte de a arde mai bine de prăbuşirea etajului de la încăperea de sud.

Structura inferioară a patului.  Pe alocuri am găsit urme de bârne puse pe partea lungă a patului, cele transversale pe cea scurtă. Cele lungi (orientate EV) aveau spre mijloc un butuc sau piloţi scunzi, retezaţi pe care erau puşi pari orientaţi NS. Parii aveu peste 2,2 m lungime, căt era lăţimea patului. Podeaua a fost studiată în detaliu pentru a sesiza tehnologii de construcţie.

Pari erau puşi pe lungime. Uneori parii find strâmbi în spaţiul dintre ei se puneau scurte nuiele să menţină lutul (fig. 46/1). Alteori, când pari erau mai subţiri, lutut se scurgea până la bârnă  parul fiind in aceste cazuri îmbrăcat în lut (fig. 46/2).

Privind înreaga structură observăm uniformitatea cu care a fost realizat patul. Doar în zona centrală am observat bucăţi mai groase de lut şi acelea slab arse. De altfel sub pat au fost observate zone în care bărnele nu au avut aer să ardă şi s-au carbonizat, păstrânduse lăţimea unora din bârnele tranversale (fig. 46b), altele, de la cap au rămas imprimate (fig. 46c).

 

Fig. 46 : a 1 nuia între pari; 2 lipitură între bârnă şi par;

Fig. 46: b) întreaga structură

Uneori bârnele păstrează urme de funingine dovadă că arderea a fost înăbuşită, alteori pe sol, sub podeau s-au observa turme de arsură, dovadă că arderea şi coacerea s-a petrecut su după prăbuşirea podelei, mai ales în zonele de unde  a păstuns aer.

Pe întreaga structură s-au observat succesiuni de pari groşi după 5-6 pari mai subşiri, aşa cum arătam şi mai sus. Sub pat se aflau bile de lut nearse sau pline de funingine, altele arse neuniform. După demontare s-a observat pe marginea de sud prezenţa unei bârne  mari (fig. 46c). Bîrnele transversale nu lasă urme decât rareori. Intr-un cay barna transversală, ce se afla spre mijlocul patului arde foarte bine urmele de cenuşă au rămase încrustate în chirpici şi pe pâmânt, arderea petrecându-se căt structura mai era întreagâ. Pari transversali nu au apucat să ardă peste tot rămânând şi structura lor. Pari au fost ridicaţi in situ pentru studiu şi analize C14.

Fig. 47 Bârne şi pari carbonizaţi din structura patului