Bilele de sub pat.

Încă din campani precedentă a fost descoperită o deschidere cu capac, în podea, sub scară pe unde se putea ajunge sub pat pentru scoaterea bilelor socotoind că doar acolo sunt păstrate. După demontarea platformei patului am constatat că sub întreg patul se aflau bile, mai mult sau mai puţin răsfirate. Eu fost descoperite peste 30 asemenea bile. Bilele au fost pregătite, uscate la soare şi arse parţial. Cu prileju incendiului arderea lor a continuat fiind pline de funingine sau cenuşă fiind arse mai puternic sau mai slab în funcţie de intensitatea incendiului şi aerul necesar arderii. Cum podeaua a avut mai multe straturi de lipitură aerul pătrundea doar pe lateral şi căt structura patului era incă ridicată arderea a continuat o vreme iar pe locuri s-a oprit rămânând profilul unor pari, urma unor bârne transversale sau urme de cenuşă. Din unele imagini se pot observa grupări de bile, câte 7-8. După această grupare, punerea lor în grupuri, arderea diferită a sarjelor ne-a  şi numărul limitat ne-a oferit prilejul de a reconstitui funcţionalitatea vetrei semiadâncite.

Sub pat nu au fost urme de podea, ceea a confirmat faptul că patul a avut acea destinaţie de la început, nefiind vorbe de un etaj. Arderea parţială a bilelor şi punerea lor sub pat ne-a dus cu gândul la pregătirile de luptă constatate în întreaga staţiune. Au fost descoperite bile arse, parţial arse (Lazarovici et alii 2001, I1.p. 33), bile în cuptoare la ardere (Ibidem, 31-32) sau în sanctuar le « sfiinţire » (Ibidem I.2, 43/4 dreapta jos), la etajul unor construcţii publice, cum era la Casa tribului (Ibidem, I.1, p. 151, fig. 114;  I.2, 75/2-4). Dar au fost descoperite bile folosite şi de către atacatori, cum a fost cazul în P9 (Ibidem, I.1, p. 107) şi P 126 (Ibidem, I.1, p. 158, fig. 121 I.2, 29/2,4), unde au lovit altarul şi obiectele din el.  Deşi nu au fost întodeauna numărate descoperitorii amintesc cca 20-25 bile. În unul din zisele cuptoare, după noi mai de grabă altar casnic, după inventar. Acolo  au fost depuse 7 bile alături de fragmente de vase decorate (Ibidem, I.1, p. 31). Bilele de sub cuptor erau parşial arse, altele ard la incendiu.

 

Fig. 48 Sub pat bile de praştie grupate câte 7-8, în diferite stadii de ardere

 

Arderea bilelor. Arderea credem că s-a făcut în vatra adâncită semiovală din încăperea de sud. În legătură cu acest gene de vatră credem că ea este caracteristică seminomazilor, găsind asemenea reconstituiri în vremea construcţiilor megalitice (Monteneuf, Franţa, foto autor).

 

Fig. 49 Vatra adâncită, încăperea D Sud a-c), d-e) Monteneuf Pietrele drepte, Franţa

Într-o asemenea vatră adâncită se pot arde 7-10 bile la o sarjă. O asemenea albiere a fost descoperită  în încăperea C în una din ultimele fazele de lipituri ale podelei (fig. 55-56). Pământul de sub pat nu a fost deloc amenajat, el avand caracteristicile stratului de cultură şi a fost foarte puţin călcat. Din aceste motive la prăbuşirea construcţiei datorită grosimii podelei de la pat, a lipiturilor a podelei etajului groasă si cu 4-5  straturi de lipitură, la care se adaugă dărâmături de la pereţia fpcut ca multe bile slab arse să se crape, iar cele mai bine arse să se afunde în pământ. 

Fig. 50 Structuri de gropi sub pat

Situaţiile acestea sunt deosebit de importante privind comportamentul unor obiecte. Sub pat a fost descoperit mai puţin de o jumătate de vas şi un fragment de piatră ce putea fi flosit ca şi cute sau lustruitor pentru obiecte de os.O constare generală aprivind acest bloc de locuinţe este aceea că folosirea spaţiului în această construcţie este foarte judicios şi raşional organizată. Dimnensiunile mari ale patului, etajul, numeroasele încăperi ne vorbesc de o familie mare cu mai multe generaţii sau familii inrudite care locuiesc acest bloc de locuinţe.

Coridorul.

Între încăperile A-B şi C-D s-a păstrat un spaţiu de circulat considerat de noi coridor care permitea accesul la încăperea A şi D din spre răsărit.

 

Fig. 51 Coridorul central a) vedere spre vest; b) vredere spre est.

Cercetarea părţii de răsărit pe mal (carourile AB) era deranjată, înrest este în curs de cercetare pentru nivelele ulterioare. Aceasta din urmă precizare este necesară căci nu au fost identificate şi preparate toate gropile.

Fig. 52 groapi de stâlp şi frunte de bour (cornul drept)

Coridorul avea 80-90cm în el fiind doar o singură groapă preparată, fiind posibil să mai apară. Coridorul era necesat pentru acces şi pentru stâlpii de la coama construcţiei dacă era în două ape sau unul central pentru acoperişul în patru ape. Cum se prezintă acum lucrurile optăm pentru aceasta din urmă variantă.
Pe centrul coridorului au fost găsite puţine materiale arheologice, la nivelul de călcare,
dar spre pereţi acestea erau ceva mai numeroase. În dreptul pereţilor despărţitori dintre încăperea A şi D a fost descoperit un stâlp central gros de cca. 20 cm, dar care nu avea o fundaţie prea mare, iar fundul era drept ceea ce arată că stâlpul avea rol de susţinere, posi-bil bârnă de coamă.
Spre nord se mai constată două gropi cam de aceleaşi dimensiuni dar care sunt apropiate, deşi nu in linie cu peretele de sud al incăperii D-sud.
La nivelul la care a fost depus cornul şi parte din frunte au fost descoperite fragmente ceramice puse pe orizontală şi unele scoici care mergeau cu unul din capete până la stîlp, chiar pe marginea gropii, nici una din scoici nu a fost tăiată, dacă ar fi să considerăm groapa mai târzie din cauza adîncimii ei mai mici. Nu este exclus ăca groapa să fie pusă mai târziu în susţinerea unei coame care ar ceda, iar atunci groapa nu este necesar să fie prea adâncă.

În imediata vecinătate a stâlpului, spre răsărit, lipit de stâlp au fost observate unele depuneri ca ofrandă de fundare constând din scoici şi fragmente ceramică au fost găsite şi spre groapa de nord, alături de fragmentul de craniu cu corn.

Fig. 53 Depuneri de ofrandă a) lângă stâlpul central şi de nord (b)

Asemenea ofrande de fundare se întâlnesc la Parţa în numeroase clădiri, cele mai multe speciale cum sunt gropi de fundare la Sanctuar 2 : Parţa gr. 63 şi corn de berbec uriaş sub statuia monumentală; la bodeiul 16 craniu de taur; corn în altarul 126, posibil de pe stâlp; corn de taur şi cerb în G121; Lazarovici et alii 2001, p. 86, 175, fig. 140;  I.2 fig. 41, 51/2 ş.a. ;  Lazarovici C-M şi Gh. 2006 s.v. ofrande de fundare la Zorlenţ, Leu, Zau, ş.a.). Asocierea cornului de taur cu scoica, element de purificare a apei aduce alaturi de ideea forţei şi pazei şi cea a purificării.

Deşi nu suntem siguri că este vorba de depunere rituală sau cu rol funcţional amintim descoperirea unei râşniţe şi a unui fragment de vatră, din zona încăperii C.

Fig. 54 a) Incăperea C, groapă de la stâlpul de la etaj; b) fragment de vas, colţul de NV al încăperii D

Fragmentul de vatră este un fragment din primele etape de locuire sau din nivel 7c, din aceeaşi vatră sau o alta de structură asemănătoare. Faptul că au fost puse orizontal puteau servi ca support pentru stâlpul de ka podeaua etajului. In groapă a mai fost un fragment de astragal, dar care credem că provind din stratul de cultură 7c-7b (fig. 54a). Mai trebuie amintit o jumătate de amforetă din pastă fină depusă în groapa din colţul de NV de la incăperea C sau B. In acea groapă erau mai multţi stâlpi (fig. 54b) vasul fiind intre doi din ei, făsă a se putea preciza de care ţine.

Coloana, Stela ?

Fig. 55 Încăperea C : a) albiere - vatră; b) vatră adâncită

Dintre obiectivele mai deosebite  amintim separat în încăperea C două albieri (fig. 55). Una neregulată  în podea dar ale căror margini nu erau clare dar adâncirea este posibil să fi fost determinată de o groapă tasată aflată sub podea (fig. 55a).

Fig. 56 Încâperea C, vatra de SV, din primele etape

Cea de a doua este pe podea, podea folosită ca vatră neamenajată, aflată sub dărâmăturile  etajului. Podeaua avea două lipituri foarte subţiri şi una mai groasă, mai veche (fig. 57b). Lipiturile au servit pe o bună suprafaţă din cameră ca vatră neamenajată, funcţionând  în paralel cu ultimele două nivele de funcţionare ale cuptorului.
Ne-am pus problema, în timpul cercetării podelei de la etaj, din cauza unor bulversări şi ridicării a chirpiciului dacă nu aveam sub lipitura etajului o coloană  sau o stelă de lut sau lemn. Structura lor ţinea însă de structura etajului, rificarea lor a fost poate determinată de o prăbuşire diferită, mai târzie a celor rîmase în picioare.

Albierea o interpretăm ca o vatră cu un centru semiadâncit. Forma ei este ca litera D. Pe podea se observa o urmă rotundă ca un fund de vas (fig. 56). Albierea avea şi era trei lipituri ceea ce a dus la ingustarea ei în ultimele etape de funcţionare.

 

Fig. 57a Bulversări ale podelei de la etaj deasupra  albierii; b) albierea vedere spre vest

Asemenea tip de vetre în staţiunea de la Parţa nu am întâlnit până acum. Cercetarea va fi finaliyată în campania viitoare.