Materialul arheologic.

Spre deosebire de alte complexe materialele arheologice descoperite ]n complexe sunt surprinztor de piţine. Cele mai numeroase au fost descoperite în încăperea A la etaj şi o instalaţie de la războiul de ţesut şi câteva vase întregi la parter. În încăperea C nici unul pe podea sau la etaj, în încăperea D sud câteva vase de provizii sparte dar nu întregi la etaj, şi un bol la parter, în încăperea B nici un vas întreg. Unelte s-a găsit dar puţine şi nu cele mai bune. Aceste precizari erau necesare deoarece ele arată că au avut posibilitatea de a recupera unele obiecte înainte instalarea incendiului. Nu au recuperat cele mairi şi instalaţiile, au recuperat vasele care conţineau seminţe. Spre deosebire de zona centrală, în blocul de locuinţe P40-P43 vasele au rămas, mai ales cele mari (P40) şi mai toate la etajul P43 cca. 12 vase, toate întregi sau întregibile. Dintre uneltele descoperite şi ele sunt puţine şi cele din materialele cele mai bune. La fel uneltele de os în stare bună sau de buna calitate nu au rămas. Aceste precizari atată ca proprietarii casei au avut un scurt răgaz până la generalizarea incendiului şi au putut recupera câte ceva.

Fig. 58 Unelte cioplite

Materialul din care sunt prelucrate uneltele este din 3 surse diferite  şi din perioade geologice uşor diferite. Piesa 58/1, după aprecierea macroscopică pare a fi din sudul Banatului din zona Gîrnic, sau mai probabil de pe Timiş din zona de la est de Lugoj, pentru cele roşii (58/2,4)  nu avem mostre cu surse în litotecile cu surse de la Cluj şi Sibiu (Proiect româno – austriac). Dar fără analize geologice nici aceste atribuiri nu sunt sigure, uneori în acelaşi nucleu sunt nuanţe diferite, dar textura rămâne.  Ca forme sunt 2 răzuitoare (3-4) şi un vârf cu retuşă ,rupt dintr-o unealtă şi o aşchie retuşată spre vârf (1).

Fig. 59. Polishing stone tools

Din piatră şlefuită sunt două topoare dreptunghiulare, forma cea mai des întâlnită la Parţa. Tăişul lor era bun, în stare de funcşionare.
Tot din piatră amintim o râşniţă sau mai  degrabă un lustruitor spat, refolosit ca suport de stâlp (fig. 54).

Dintre obiectele de lut, de altfel la fel de puţin, amintim două jumătăşi de greutăţi de plasă, una decorată cu alveole şi o bilă de praştie, din cele mici folosite la vânarea  păsărilor.

Fig. 60 Obiecte de lut

Dintre obiectele de podoabă şi elemente de îmbrăcăminte (fig. 61) sunt doi nasturi  realizaţi din pereţi de vas perforaţi folosiţi la haine groase sau de blană după mărimea lor. Mai este un cilindru de lut perforat (Fig. 61.1).

Fig. 61 Podoabe şi elemente de îmbrăcăminte, 4 văscior (jucărie de copil).

Din os şi corn au fost descoperite o harpună fragmentară (62/3), un străpungător de os (62/2) şi un mîner de unealtă sau os de şlefuit vase (62/1) şi un fragment de corn, cu urme de tăiere cu vărful rupt, poate un plantator, poate altceva.. Mai există o serie de străpungătoare, plate, late din pereţi de oase mari.

Fig. 62 Unelte şi arme de os şi corn

 

Fig. 63 Plastica

 

Fig. 63.2 Reconstituirea poziziei braţului

Plastica, la fel ca alte obiecte, este destul se săracă (fig. 63). De altfel săpătura ma fost cea mai mare parte în dărâmaturi şi în podele, iar materialele se găsesc în locuinţe sau în strat. Dintre cele mai importante obiecte de amintit sunt : o figurină cilindrică, probbil o jucărie (63/1), un idol zoomorf (63/2) şi un fragment de vas deosebit de interesant cu o figură în interior în relief redând o dansatoare cu on obiect în mână sau agăţat de mână. Dar, uneori, mai ales cînd este vorba de simboluri umane, când se transmite un anume mesaj apare redarea dublă a mâinii destul de des (fig. 64) transmiţând un anume mesaj, foarte probabil prin dans. Lipsa picioarelor nu ne prmite a insista prea mult asupra semnificaţiei. O analogie pentru acest gen de reprezentare a mâinii o întâlnim la Zăuan îm louinţa 4 (Băcueţ – Crişan 2006, II, fig. 34/4), în nivel Starčevo – Criş IVA.

Fig. 64 Poziţii de figuri umane redate în simbolurile « scrierii sacre »

Capacele de vas.

Fig. 65  Capace de vas

Două capace de vas sunt dintre piesele cele mai interesante. Unul (fig. 65/1), unicat prin forma feţei, redă o mască mai puţin obişnuită în neoliticul mijlociu, amintitnd de sculpturile în piatră.

Celălalt este un capac de amforă, din pastă cenuşie, găsit în marginea încăperii C, în profilul de vest, spre săpătura lui m. Moga. Forma şi decorul său amintesc de cele vinciene dar motivistica şi felul dispunerii lor are libertatea pe care şiau luat-o în cultura Banatului, cele vinčiene fiind mai „cannonizate”. Creşterul este triunghiular ca fomă, o bandă punctată separă fruntea de ceafă. Ochii sunt stilizaţi şi extrem de lungiţi. Nişte benzi punctate de pe frunte sugerează podoabele unei măşti. De altfel ideea de bază sugerează o mască nu o faşă, cum sugerăm şi noi mai jos.

Fig. 66  1-2 Detalii privind capacul, faţa capacului sugereayă ideea de mască (3)

De altfel tipologia capacului este caracteristică pentru cultura Banatului, Fr. Resch aminteşte 7 exemplare de la Parţa (Resch 1991, planşa p. 186/187, creştet tip B5), urechile se apropie de cele ale lui Resch. Ochii nu au fost codificaţi fiind vorba de mască varietăţile sunt mari.

Vasele.  

Cum precizam mai sus numărul lor este mic, la fel cele păstrate întregi. Unul dintre ele este din pastă fină amestecat cu nici, jumîtate este negru, cealaltă jumatate cenuşie. Interiorul este cenuşiu ceea ce arată că aceasta a fost şi coloarea de la ardere.

Fig. 67 bol

Fig. 67. tigaie

Cea mai interesantă piesă este o tijaie care are o gaură cu marginea îngroşată. Această îngroşare era menită a întări buza găuri, din aceste motive credem că servea ca atunci cînd operaţia de topire sau coacere era terminată sau să poată fi introdusă o coadă ascuţită cu care putea fi luată de pe vatră, două mici proeminenţe laterale serveu pentru a menţine echilibru cu a doua mană. După care gaura servea şi la scurgerea grăsimilor în vase sau în opaiţe (acele altăraşe de cult ce serveau la păstrarea şi menţinerea focului).

Fig. 68 Capac (apărător de foc) şi vas spatrulater

De obicei asemnea altare sunt pentru păstrarea focului - dar sunt şi folosite ca o jertife a grăsimilor pentru divinităţi - necesită în timpul zilei o apărătoare de foc pentru a feri flacăra de curent cand se folosesc acele zise „strecutărori” de fapt nişte capace ce au in partea de sus un orificiu mai larg ca un horm pentru aerul cald, iar găurile servesc pentru primirea oxgenului necesar arderii.  Ridicarea capacului permite luminarea necesară, mai ales noaptea.

O altă formă mai interesantă este un vas patrulater (fig. 68/2), caracteristice neoliticului târziu (etapei IIB-III ale culturii Banatului, culturii Turdaş şi Tisa).

Văscioarele miniaturale.

Au fost descoperite o serie de văscioare miniaturale, cele mai multe sunt făcute în joacă de către sau pentru copii, ceea ce rezultă din imitarea grosolană sau generală a unor elemente funcţionale sau a unor elemente de decor, conform principilor generale folosite.  Arderea acestor vascioare este destul de bună, foarte probabil sunt arse în jar, fiind de mici dimensiuni. Du multe ori aceste văscioare au pe ele urmele unor amprente ce ar trebui studiate. Fragmentele ceramice sunt în studiu, ele au fost incluse în baze de date nefiind încă cumulate cu cele din campaniile vechi, de altfel mai zone de cercetat mai ales încăperea A.

Fig. 69 Văscioare

Fragmentele ceramice  descoperite nu ridică probleme deosebite cultural sau cronologic, predomină elementele specifice culturii Banatului, adică cele vinciene, cele de tradiţii liniare şi cele care au elemente comune. Totuşi elemente „curat” liniare sau Szaklaláhát nu au apărut şi nici fragmente de import (Bükk). Una din tipsii, folosite pentru copt pâinea sau lipii, au drept toarte nişte mici proeminenţe care privinte dintr-un unghi unghi seamană a cioc de pasăre.

Fig. 70 Fragmente ceramice

Privind funcţionalitatea construcţiei este greu să ne pronunţăm exact, deoarece se combină elemente de uz gospodaresc cu cele sociale, mai ales la nivelele inferioare. După analiza oaselor dorim să vedem dacă ipoteza de anul precedent că proprietarul ar avea preocupări de vânătoare, ceea ce ar explica simbolul casei legat de cerb. Unele unelte cum sunt harpua, răzutoarele mari bune pentru degreat piei, vasele mari de la etaj, vetrele adâncite, chiar şi patul mare, lipsa uneltelor agricole  ar pleda pentru casa unui vânător. Dar argumente prea multe, deocamdată, nu avem adunate.

Blocul de locuinţe « Casa Cerbului » aparţine nivelului 6, respectiv culturii Banatului, faza IIB, perioadei de maximă înflorire a staţiunii, arhitecturii dar şi civilizaţiei.  Distrugerea aparţine nivelului 6, nivel cu mai multe faze de construcţii şi refaceri marcat de noi ca 6a perioada timpurie (primele construcţii cu etaj şi funcţionarea unor construcţii din nivel 7c) şi 6b ultimele două-trei etape cand are loc şi distrugerea. Cronologic şi cultural corespunde etapelor Vinča B1/B2 vreme la care şi la Zorlenţu Mare apar construcţii cu podea suspendată şi etaj, respectiv fazelor 5b la Schier la Vinča - Bjelo Brdo (pentru dezbateri mai largi : Lazarovici C-M şi Gh. 2006, capitol III.2, Fig. IIIb.4b), nivelululi Balta Sărată II ş.a.

În date de cronologie absolută ar fi 5.100 – 5.000 CAL BC. Distrugerile ar putea fi provocate de primele migraţii a ceea ce noi numeam „şocul” Vinča C (Lazarovici Gh. 1987; 1994), anterioare migraţiei Foeni, ce pare a fi al doilea mare şoc (Draşovean 1996; 1997; Schier W. Draşovean Fl. et alii  2004 ş.a.), în aceeaşi vreme sau mai târziu este ceea ce se numea Vinča Pločnik I, orizontul vaselor cu buza îngroşată (C1 la Milojčić), deşi acesta nu este un criteriu, asemenea vase apar şi mai de timpuriu (la Supska Stublina, în Karanovo III, ş.a.) problema fiind necesar a fi reanalizată sau aşteptăm opiniile finale ale lui W. Schier.