TARTARIA TABLETS

3. Punerea sub semnul întrebării a unora dintre miturile legate
de aceste artefacte mitice

e) La Tărtăria nu a avut loc nici o formă de canibalism ritual

Fiind convins că analizează rămăşiţele unei ceremonii sacrificiale, Vlassa a ajuns la concluzia nedovedită potrivit căreia ar fi avut loc un ritual de canibalism. Pictura de mai jos “Scenă de canibalism din Marile Călătorii pt. III” (1593) de Theodor de Bry este legată nemijlocit de acest subiect. Această ipoteză se baza pe o dovadă circumstanţială nesigură însă nu era insolită deoarece în civilizaţia dunăreană au fost atestate câteva ceremonii de canibalism destinate comunicării cu zeii şi spiritele.

Dar la Tărtăria nu a avut loc nici o formă de canibalism. În primul rând, în cazurile de canibalism ritualic sau secular se pot găsi unele rămăşiţe selectate (mai ales de la cap, braţe şi picioare). În cadrul săpăturii arheologice de la Skantea (Moldova, România) Magda Lazarovici a descoperit câteva rămăşiţe de la craniu şi de braţe. La Iclod (jud. Cluj, România) un personaj decapitat şi înhumat ţinea o parte din craniul său în mână. Şi enumerarea poate continua.
În privinţa oaselor de la Tărtăria am descoperit o cantitate prea mare de oase, multe dintre aceste neputând fi folosite ca hrană (de exemplu coastele, bazinul şi vertebrele). Mai mult, nu am descoperit fragmente de craniu.
În al doilea rând în timpul unui banchet oasele sunt împrăştiate pe jos alături de alte resturi de hrană iar uneori sunt aruncate în locurile de depozitare a deşeurilor domestice sau sunt zdrobite de câini. La Tărtăria oasele au fost ambalate şi acompaniate de artefacte ritualice şi de înalt status.
În alt treilea rând oasele au fost sfărâmate pe cale naturală şi nu au fost sparte pentru extragerea măduvei aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Orăştie (judeţul Hunedoara, România).
Şi nu în cele din urmă oasele nu au fost arse absolut deloc.