2. O descoperire controversată

În anul 1961, Nicoale Vlassa (arheolog la Muzeul din Cluj) a descoperit trei mici plăcuţe inscripţionate, din lut ars, împreună un mic morman de ofrande, asociate cu oasele unei fiinţe umane mature, cu vârsta estimată la 35-40 de ani. Vlassa a avertizat imediat că “descoperirea fiind destul de recentă, nu putem încă să oferim decât câteva aprecieri generale referitoare la semnificaţia şi importanţa ei”. Dar, an după an, a continuat să publice cu diferite ocazii aceleaşi informaţii pe care le-a notat în raportul preliminar.Şi chiar şi după 14 ani continua să-şi avertizeze cititorii asupra faptului că nu va prezenta decât câteva aprecieri datorită noutăţii descoperirii.

Acesta este, pe scurt, scenariul interpretat de Vlassa:

• oasele par “arse şi dezmembrate, unele dintre ele sfărâmate”.
• Persoana a fost un bărbat adult.
• Acesta a fost un Mare Preot sau un Şaman.
• A fost incinerat în timpul unui sacrificiu uman.
• Oasele arse, sfărâmate şi dezmembrate reprezintă “rămăşiţele unui sacrificiu însoţit de o formă de canibalism ritual”
• Groapa era o “groapă magico-religioasă …umplută cu pământ cenuşos”
• Mormanul de obiecte găsite pe fundul gropii alături de oasele umane reprezintă “ofrande de sacrificiu”. Descoperirea reprezintă “singurul complex magico-religios … de acest tip din arealul culturii Turdaş”.
• Tăbliţele inscripţionate aparţineau nivelului Turdaş.
• Prin urmare “cele mai bune analogii pentru aceste tăbliţe sunt … tăbliţele arhaice din depozitul de la Uruk-Warka IV, pe care multe dintre semne sunt identice sau foarte asemănătoare celor de la Tărtăria”.

Timp de câteva decenii cercetătorii fie au repetat afirmaţiile lui Vlassa, fie au fost extremi de sceptici faţă de informaţiile comunicate de arheologul clujean. Şi chiar şi acum continuă să circule multe legende.

Voi lua acum în considerare şi voi dezbate câteva mituri referitoare la aceste artefacte mitice pe baza unei investigaţii directe atât a acestora, cât şi a oaselor umane.
De fapt, rămăşiţele umane găsite împreună cu tăbliţele sunt şi acum păstrate la Cluj, în subsolul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Pentru a ajuta la rezolvarea controversei referitoare la Tărtăria, Gheorghe Lazarovici şi cu mine, sub patronajul Prehistory Knowledge Project, am căutat şi am găsit oasele în octombrie 2003.

Apoi am solicitat o analiză antropometrică a rămăşiţelor umane la Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române de Ştiinţe de la Iaşi (Georgeta Miu) şi am trimis probe la Roma, la Laboratorul Departamentului “Scienzze della Terra” a Universităţii “La Sapienza” pentru o analiză cu C14 (Gilberto Calderoni). De asemenea am solicitat o analiză a tăbliţelor la Departamentul de Mineralogie al Facultăţii de Biologie şi Geologie a Universităţii din Cluj (Corina Ionescu şi Lucreţia Ghergari).