f) Groapa era un mormânt secundar asociat probabil cu venerarea strămoşilor şi socializarea decedatului
Ipoteza de lucru susţinută de Lazarovici şi de mine constă în ideea că acea culoare asemănătoare arderii prezentată de oase, precum şi aspectul “explodat” a unora dintre părţile acestora nu se datorează doar solului ci şi descarnaţiei oaselor.
Nu credem că a avut loc un proces de pregătire a corpului sub forma unei descarnări realizată prin dezmembrarea trupului deoarece nu au fost identificate urme clare lăsate de cuţite, lame, răzoare sau urme lăsate de ciocurile păsărilor sau de ghearele sau colţii animalelor. Procesul de înlăturare a cărni a fost realizat prin descompunerea trupului la primul loc de înmormântare sau prin expunere la factori naturali. Oricum, în stadiul actual al cercetărilor nu putem totuşi exclude posibilitatea unei curăţări mecanice foarte delicate a oaselor de ţesuturile moi, utilizând, de exemplu unghiile, aşa cum practica tribul Chokta în America de Nord.
Urmând ipoteza noastră de lucru, groapa de la Tărtăria ar reprezenta dovada unui mormânt secundar. A avut loc un ritual funerar dublu, prin reînmormântarea rămăşiţelor dezarticulate ale scheletului?
Dacă urmăm sugestiile lui Krum Buchvarov despre neoliticul bulgar referitoare la înmormântarea secundară ca finalizare a unui proces în două etape de tratare trupului după moarte, reînmormântarea de la Tărtăria s-ar baza pe acelaşi rit de iniţiere. Era poate asociat venerării strămoşilor şi socializării decedatului.