6. O contribuţie la clarificarea semnificaţiei şi interpretării semnelor

Emnele incizate de la Tărtăria sunt considerate de un număr tot mai mare de cercetători ca o formă foarte timpurie a scrisului, dar intepretarea mesajelor incizate este departe de a fi elucidată. Câţiva cercetători au îndrăznit să identifice un înţeles al acestor semne. Însă tăbliţele par adesea să fie un fel de test Rorschach, în care oamenii proiectează prin pete de cerneală ceea ce gândesc.
Acum este urgent să se finalizeze o examinare microscopică şi un studiu epigrafic al semnelor. Pentru ca tăbliţelor de la Tărtăria să li se acorde valoarea potenţiala de a fi documente scrise, trebuie ca semnele să fie observate cu mare atenţie, însă acest lucru este dificil din trei motive:

• În primul rând, tăbliţele sunt foarte deteriorate ca urmare a utilizării lor în antichitate şi a trecerii timpului;
• În al doilea rând, din cauza lipsei sale de experienţă şi a mâinii nesigure, scribul a incizat foarte rău unele semne, le-a corectat pe altele în timpul redactării inscripţiei (de exemplu P sau D din sfertul de sus stânga al tăbliţei discoidale), a lăsat unele imprimări (de exemplu în jurul orificiului tăbliţei rectangulare sau pe arborele alteia) şi a făcut scrijelituri peste tot);

În al treilea rând, mai multe generaţii de cercetători au încercat să descifreze semnificaţia semnelor pe baza desenelor incluse de Vlassa în articolul  pe care l-a publicat în revista Dacia dar unele reproduceri de semne nu sunt corecte (de exemplu motivul vegetal de pe tăbliţa neperforată) şi, în plus, nu a observat anumite semne.

Cercetarea continuă, însă doresc să o anticipez prin două observaţii:

• Ar putea fi productiv să începem să considerăm tăbliţele de la Tărtăria ca un fel de pâini de lut manipulate cu uşurinţă în timpul ritualului. Şi motivele în formă de pâine descoperite la Ohaba Mâtnic, Vinča, Vršac sunt exemple pertinente de obiecte ce poartă texte sau simboluri sacre utilizate în timpul ceremoniilor agrare.

De asemenea este uimitor să observăm posibilitatea de suprapunere completă a celor două tăbliţe ce au un orificiu rotund şi sunt divizate în celule. Orificiul tăbliţei rectangulare se potriveşte exact cu orificiul celei circulare, iar prima acoperă perfect registrul superior al ultimei. Ceea ce înseamnă că erau purtate una peste alta, iar compusul rezultat cuprindea semne vizibile şi esoterice (cele de pe tăbliţa rectangulară şi din registrul inferior al celei circulare) şi semne ascunse şi ezoterice (cele din registrul superior al tăbliţei circulare). Faptul că cele două tăbliţe perforate ar fi putut fi utilizate ca amulete esoterice şi ezoterice suprapuse este un indicativ al asocierilor magice ale scrisului. A fost acest ansamblu sacru utilizat în timpul ceremoniilor de iniţiere?